Încep seria de impresii de călătorie în Tokyo cu Shibuya.
Pentru un european, chiar şi pentru cei obişnuiţi cu marile capitale, piaţa din Shibuya este şocantă. Mai ales dacă ajungi acolo cu metroul. Pentru că odată ieşit afară, în piaţă, te loveşte vacarmul. Piaţa nu este foarte mare, lucru normal în Tokyo, unde se construieşte pe spaţii mici şi străzile sunt înguste. Nici în Shibuya nu se face risipă de spaţiu, între noi fie vorba, nici nu cred că ar putea, chiar dacă ar vrea, preţul pământului trebuie să fie astronomic. Până şi sălile de concerte se află într-o clădire obişnuită, restul etajelor fiind magazine, restaurante sau săli de jocuri.
Patru ecrane imense, instalate pe faţada clădirilor rulează reclame, în general la haine şi la CD-uri cu muzică, fiecare pe limba lui, suprapunându-se. Vacarmul se completează cu zgomotul maşinilor şi al semafoarelor care vorbesc cu tine. Dacă mai nimereşti şi maşina care face reclamă la ultimul CD al cine ştie cărui interpret sau formaţie de j-pop, care face turul străzilor din acea zonă, spectacolul este complet.
