Încep seria de impresii de călătorie în Tokyo cu Shibuya.
Pentru un european, chiar şi pentru cei obişnuiţi cu marile capitale, piaţa din Shibuya este şocantă. Mai ales dacă ajungi acolo cu metroul. Pentru că odată ieşit afară, în piaţă, te loveşte vacarmul. Piaţa nu este foarte mare, lucru normal în Tokyo, unde se construieşte pe spaţii mici şi străzile sunt înguste. Nici în Shibuya nu se face risipă de spaţiu, între noi fie vorba, nici nu cred că ar putea, chiar dacă ar vrea, preţul pământului trebuie să fie astronomic. Până şi sălile de concerte se află într-o clădire obişnuită, restul etajelor fiind magazine, restaurante sau săli de jocuri.
Patru ecrane imense, instalate pe faţada clădirilor rulează reclame, în general la haine şi la CD-uri cu muzică, fiecare pe limba lui, suprapunându-se. Vacarmul se completează cu zgomotul maşinilor şi al semafoarelor care vorbesc cu tine. Dacă mai nimereşti şi maşina care face reclamă la ultimul CD al cine ştie cărui interpret sau formaţie de j-pop, care face turul străzilor din acea zonă, spectacolul este complet.
Follow up:
De fapt, abundenţa de informaţie copleşeşte. Unele vitrine au senzori şi pornesc un ecran sau lumini sau o fântvnă arteziană atunci când ajungi în dreptul lor. Pentru mine, necunoscând decât foarte puţin limba, abundenţa de informaţii a trecut cumva neobservată, fiind percepută mai mult ca zgomot de fond. Dacă însă cunoşti limba şi încerci să asculţi tot ce se spune, cred ca este şi mai obositor.
Dacă crezi că mai rău nu se poate, treci pe lânga o sală în care se joacă Pachinko. Există una chiar în apropierea pieţei centrale. Pachinko este un joc japonez cu bile, un fel de pinball vertical. Hărmălaia milioanelor de bile se aude până în stradă, de câte ori se deschide uşa. Se mai întâmplă să mai vezi un fericit câştigător, cu premiul în braţe, în general, jucarii de pluş. La Pachinko, premiile nu sunt în bani.
Cel mai important lucru în Shibuya sunt fetele (ma rog, şi băieţii!), “specia de Shibuya". Spun asta pentru că nu le vezi nicăieri în Tokyo, pur şi simplu parcă trăiesc numai aici. În general drăguţe, cu părul vopsit în diferite culori (roşcat predominant), foarte aranjate şi parfumate, îmbracate în haine ciudate. Haine cumparate acolo, pentru ca aţi ghicit, fetele sunt acolo pentru shopping. Mă rog, am înţeles că şi pentru viaţă socială, se obişnuieşte să se formeze mici grupuri şi să se distreze împreuna. De remarcat că nu prea vezi grupuri mixte, vezi băieţi cu cate o fată, ţinându-se discret de mână, grupuri de 3-4 fete şi grupuri de 3-4 baieti. Apropo de asta, în Tokyo nu vezi tineri sărutandu-se, kissu kissu este preţuit. M-a şocat o fază în Akiba, unde în faţa mea, pe scara rulantă, erau un băiat şi o fată, adolescenţi, care se jucau şi se sărutau. Dupa aceea am văzut că băiatul era alb, probabil american.
Shibuya este paradisul magazinelor cu haine pentru adolescenţi. În Tokyo există cartiere specializate pe un anumit tip de mărfuri, aşa cum, de exemplu, în Ginza se găsesc marile firme de haine şi bijuterii sau în Akihabara sunt electronice şi produse manga/anime.
După ceva vreme, am reuşit să mă obişnuiesc cu îmbracamintea ciudată a fetelor. Era la moda un fel de bluză largă, lungă, un fel de rochiţă scurtă, care se poartă peste pantaloni. Foarte multe poartă peste ea o vestă mică, care scoate şi mai mult în evidenţă faptul că bluza este foarte largă. Mai erau la modă, nişte ciorapi mai groşi, un fel de şosete care sunt lungi până peste genunchi. Acestea se poartă cu o fustă scurtă. Cred ca acolo am vazut cea mai mare densitate pe metru pătrat de genţi Louis Vuitton, pentru ca acum este la mare modă să ai aşa ceva.
Dacă am vorbit despre fete, trebuie să spun ceva şi despre băieţi. Chiar dacă nu ai înca “febră galbenă” ;), odata ajunsă aici, o capeţi. Am vazut câţiva care arătau incredibil. “Specia de Shibuya” sunt destul de înalţi (1.65-1.70), subţiri, cu părul parcă şi mai complicat vopsit şi pieptănat chiar decât fetele despre care vorbeam, haine ciudate, colorate, pantaloni cu multe buzunare.
Şocantă trecerea de pietoni în forma de X. Nu am mai văzut nicăieri în lume aşa ceva. Un lucru foarte util la orele de vârf, cand traficul de pietoni este foarte mare.
