Fiecare pasiune sau hobby îşi are propriul loc, considerat “sacru". Alpiniştii vor să escaladeze Everest-ul, cei pasionaţi de fenomene OZN speră să viziteze Area 51, cei cărora le plac jocurile de noroc îşi doresc să joace la Vegas. Cei care iubesc opera îşi doresc să vadă un spectacol la Scala din Milano, cei care iubesc pictura vor să viziteze Louvre, cei cărora le plac carnavalurile visează să meargă la Rio…
Pentru otaku, locul “sacru” este Akihabara (Akiba pentru cunoscători!). Chiar dacă acum se pot cumpăra din magazine online aproape toate mărfurile care se găsesc în Akiba (excepţie făcând cele vândute în maid café, bineînţeles ;) ), dorinţa şi atracţia pentru acest loc rămâne întipărită în mintea oricărui otaku. Pentru că Akiba nu este numai un district de shopping, Akiba este o stare de spirit. Pentru că senzaţiile, plăcerea de a fi acolo, nu pot fi găsite în nici un alt loc de pe glob. Pentru mine, Akiba va rămâne o permanentă atracţie, un loc pe care l-aş vizita zilnic. Mi-a plăcut foarte mult când am ajuns pentru prima dată acolo, pot spune că îmi place poate şi mai mult acum, când cunosc locurile.
Follow up:
Denumirea de Electric Town vine din perioada de după cel de al doilea război mondial, când în această zonă a apărut mai întâi o piaţă ilegală de produse electronice (tuburi catodice şi alte componente), lângă prima şcoală de acest profil. Apoi s-au deschis mici magazine, care vindeau în special radiouri. În anii ‘60-’70 aici s-au vândut televizoare, frigidere şi maşini de spălat, în anii ‘80-’90 computere şi jocuri video. Odată cu dezvoltarea industriei manga/anime, Akihabara a devenit principalul loc pentru vânzarea de produse din acest domeniu, deoarece foarte mulţi din cei care veneau aici erau şi fani manga/anime. Magazinele pe acest profil au luat amploare după anul 2000.
Majoritatea magazinelor din Akihabara care vând astăzi produse electronice au păstrat stilul celor de la început. Magazinele situate la parter au marfa expusă în stradă, surprinzător pentru mine, obişnuită ca mărfurile scumpe să se vândă în magazine care arată pretenţios. Pentru că nu este vorba doar de piese electronice sau de componente pentru computer, ci de ultimele modele de laptop, telefoane mobile, camere video, aparate foto sau jocuri video.
Mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu ideea că se pot cumpăra produse de câteva mii de dolari de la o tarabă.
Există însă un alt lucru cu care poate nu reuşeşti să te obişnuieşti niciodată: cu vânzătorii care strigă, prezentând un produs anume. Pot fi chiar mai mulţi vânzători în faţa aceluiaşi magazin, cu microfoane sau fără, prezentând fie produse noi, la care se face promoţie, fie produse care sunt la reducere.
Hărmălaia este continuă, începând de dimineaţă, când se deschid magazinele, intensificându-se spre seară, când numărul clienţilor creşte. M-am distrat într-o seară, când am rămas în zonă până s-au închis ultimele magazine (ora 20.30-21) şi am văzut cum au continuat să-şi prezinte produsele până au dispărut şi ultimii clienţi.
Există şi opusul, Yodobashi, un supermarket foarte mare, cu câteva etaje, cu autoservire, în stilul cu care suntem obişnuiţi în Europa.
Am vizitat etajul cu telefoane mobile, care avea o ofertă imensă. La accesoriile pentru telefoane oferta era aberantă, sute de carcase, de la cele simple până la cele cu plăcuţe colorate, unele în relief, imitând pietrele preţioase şi mii de phone-strap. Cred că dureaza o zi să poţi vedea tot ce oferă Yodobashi, eu cum nu aveam de gând să cumpăr electronice, am studiat cu atenţie doar standul lui Nikon.
Revenind la istorie, denumirea Akihabara este mult mai veche decât cea de Electric Town. Pe locul în care se află astăzi podul Mansei, în 1800 era una din intrările în Edo.
După ce cartierul din această zonă a ars într-un incendiu devastator în anul 1869, deoarece Palatul Imperial se afla relativ aproape, familia imperială a decis să lase o zonă liberă, care să acţioneze ca un tampon între palat şi zona locuită. După incendiu, în locul rămas liber, a fost ridicat un altar shinto, “The extinguisher shrine“, despre care localnicii au crezut că ar fi închinat lui kami Akiba (sau Akiha), protector contra incendiilor. În timp, zona din jurul altarului a devenit cunoscută cu numele de “Akiba ga hara” sau “Akibappara” (The Diety Akiba’s Square). Altarul a fost mutat în 1888 în Matsugaya, lângă Asakusa, dar denumirea zonei a rămas Akihabara.
