I wrote a few months ago about the Karafuto dogs statue nearby the Tokyo Tower, erected to commemorate the 15 Sakhalin Husky dogs that were part of the Japanese research expedition to Antarctica in 1958.
The ship which brought home the explorers is called Sōya (宗谷) and it was the first Japanese ship used for exploration in Antarctica.
Sōya went again in Antarctica the next year, when the survivor dogs, Taro and Jiro, were saved and brought back to Japan.
Today, Sōya is opened for visitors, exhibited at the Museum of Maritime Science from Odaiba.
Sōya was born as an icebreaker cargo ship ordered by the Soviet Union in 1938, named Volochaevets. After the World War II broke out, it was requisitioned by the Japanese Navy and renamed first Chiryou-maru and two years later Sōya.
During the World War II, Sōya served as an auxiliary ammunition and surveillance ship.
After the war, it was one of the ships used for repatriation, so it received the nickname “Santa Claus of the Sea".
In 1956, Sōya became a research vessel and it ended its active career in 1978, when it became the today’s museum ship.
For more information, visit:
Scriam acum câteva luni despre statuia de lângă Tokyo Tower ridicată în amintirea celor 15 câini Karafuto (Sakhalin husky) care au făcut parte din expediţia japoneză din Antarctica din anul 1958.
Nava cu care s-au întors acasă exploratorii se numeşte Sōya (宗谷) şi este prima navă a Japoniei folosită pentru explorare în Antarctica.
Tot cu ea au fost aduşi acasă în anul următor cei doi câini care au reuşit să supravieţuiască singuri în Antarctica, Taro şi Jiro.
Astăzi, Sōya este expusă la Museum of Maritime Science din Odaiba şi este deschisă spre vizitare.
Sōya a fost construită în 1938, la comanda Uniunii Sovietice, ca spărgător de gheaţă, numit Volochaevets.
După izbucnirea celui de al doilea război mondial, a fost rechiziţionată de marina japoneză şi redenumită mai întâi Chiryou-maru şi doi ani mai târziu Sōya.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Sōya a servit ca vas auxiliar de supraveghere şi depozit de muniţie. După război a fost una din navele folosite pentru repatriere şi pentru transport de materiale pentru faruri, de aici primind şi numele de “Moş Crăciun al mării".
A devenit navă de cercetare în anul 1956 şi şi-a încheiat activitatea în 1978, când a devenit nava muzeu de astăzi.
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi:
