Every culture has its own cradle songs (lullabies), simple yet beautiful songs, sung by parents since ancient times.
Some lullaby songs were featured in movies or were interpreted by famous singers, so Hush, Little Baby, Twinkle Twinkle Little Star or Frère Jacques are today well known around the world.
The Japanese cradle songs are a little less known outside Japan, so I selected for today five of the most popular lullabies, all of them in special interpretations:
1. Chugoku Chiho komoriuta (Chugoku Region Lullaby) is a traditional song from Ibara City, Okayama Prefecture, in the Chugoku region:
2. Edo komoriuta (Edo Lullaby) is a traditional song that originated in Edo and spread out to other regions across Japan, becoming very popular today.
Let’s hear it, exceptionally played by Ensemble Nipponia:
3. Itsuki no komoriuta (Itsuki Lullaby) is an old lullaby from the Itsuki village, Kumamoto Prefecture, in the Kyushu Islands.
This is the area where the samurai families from the Heike (Taira) clan withdrew at the end of the Genpei War. Itsuki Lullaby was sung by the girls of the clan, working as baby sitters for the wealthy Minamoto (Genji) families.
Let’s listen this song, interpreted by Yoshiko Otaka:
4. Takeda no komoriuta (Takeda Lullaby) is an old cradle song from Takeda, Kyoto, which used to be sung by burakumin, a social minority group, considered outcast because their occupations (like undertakers, butchers or tanners) were deemed “tainted” by the old Japanese society.
During the 1960s, this song became the theme song of the Takeda branch of the Buraku Liberation League.
Let’s hear it interpreted by Ryudo Uzaki:
5. Shimabara no komoriuta (Shimabara Lullaby) is a modern lullaby, written in 1950 by Kohei Miyazaki from Shimabara, Nagasaki.
It’s a sad song about the Karayuki-san, girls from the pour families, forced to work as prostitutes in East and Southeast Asia during the second half of the 19th century.
Let’s hear it interpreted by Hiromi Iwasaki:
Toate popoarele au cântece de leagăn (lullaby), melodii simple, pe care părinţii le-au cântat încă din vremuri străvechi.
Unele dintre ele au apărut în filme sau au fost prelucrate şi interpretate de cântăreţi celebri. Melodii ca Hush, Little Baby, Twinkle Twinkle Little Star sau Frère Jacques au devenit astfel cunoscute în întreaga lume.
Cum cântecele de leagăn japoneze sunt mai puţin cunoscute în afara Japoniei, am ales pentru astăzi cinci dintre ele, cele mai populare, în interpretări deosebite.
1. Chugoku Chiho komoriuta (Chugoku Region Lullaby) este un cântec tradiţional japonez din oraşul Ibara, Prefectura Okayama, regiunea Chugoku.
2. Edo komoriuta (Edo Lullaby) este un cântec tradiţional originar din Edo, care s-a răspândit apoi şi în alte regiuni, devenind cel mai cunoscut lullaby.
Să-l ascultăm într-o interpretare de excepţie a Ansamblului Nipponia:
3. Itsuki no komoriuta (Itsuki Lullaby) este un vechi cântec de leagăn din satul Itsuki, Prefectura Kumamoto, insulele Kyushu.
În această zonă s-au retras familiile de samurai din clanul Heike (Taira), la sfârşitul războiului Genpei. Itsuki Lullaby era cântat de fetele din acest clan care lucrau ca baby sitters pentru familiile bogate din clanul Minamoto (Genji).
Să-l ascultăm în interpretarea lui Yoshiko Otaka:
4. Takeda no komoriuta (Takeda Lullaby) este un vechi cântec de leagăn din Takeda, Kyoto, care era cântat de burakumin, un grup minoritar de oameni excluşi din societate, fiind consideraţi impuri datorită meseriilor practicate (călăi, gropari, măcelari sau pielari).
În anii 60, acest cântec a devenit imnul Buraku Liberation League, ramura Takeda.
Să-l ascultăm în interpreatrea lui Ryudo Uzaki:
5. Shimabara no komoriuta (Shimabara Lullaby) este un cântec de leagăn scris de Kohei Miyazaki din Shimabara, Prefectura Nagasaki, în anul 1950. Este un cântec trist despre Karayuki-san, fete din familii sărace care erau nevoite să plece să lucreze ca prostituate în sudul Chinei sau în unele insule din Pacific, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Să-l ascultăm în interpretarea lui Hiromi Iwasaki:
