In Japan, sakura will start blooming soon… but the snow that fell here a few days ago reminded me of several great Japanese stories about sakura miraculously blooming in winter.
1. Jiu-Roku-Zakura (The Sakura of the sixteenth day)
In the Wakegori district from Iyo, there was a samurai who had a sakura tree in his garden. The tree was so old that even his his parents, grandparents and ancestors enjoyed its blossoms and meditated under its branches.
For the samurai, now very old and alone, the tree was the most precious thing on earth. But some day, the tree started to wither and died…
After the tree died, the samurai was very sad. His neighbors wanted to comfort him and planted into his garden a new, young sakura. He thanked them, and not wanting to seem ungrateful, he pretended to be glad.
But his heart was filled with pain, because nothing could console him for the loss of the tree…
After a while, in the sixteen day of the first month of the year (after the lunar calendar), it was still winter and in the garden there where still traces of snow. The old samurai went into the garden, bowed down before the old tree and spoke to it:
“Please, I beg you to bloom again, because I am going to die instead of you!“.
Then, he sat down under the tree and committed seppuku! His soul entered into the tree and, after an hour, the tree blossomed.
Since then, every year, the tree continued to bloom in winter, on the sixteenth day of the first month…
Bibliography: KWAIDAN: Stories and Studies of Strange Things By Lafcadio Hearn
2. Ubazakura (The Sakura of the Nurse)
Three hundred years ago, in a village from Iyo, there was a respected man named Tokubei. He was the leader of the village and the richest man in the district, but he was sad because, at forty years, he didn’t had children. Someday, full of hope, he went to the Saiho-ji Temple in Asamimura and prayed to the God Fudo-Myo-O.
His wishes were fulfilled and soon his wife gave birth to a girl they named Tsuyu. And because the mother didn’t have enough milk, they hired a nurse named O-Sode.
The girl grew up and became very beautiful, but at the age of fifteen she fell sick. The doctors weren’t able to help her and they predicted that she would die. Then O-Sode, who loved her very much, went everyday, for 21 days, at the Saiho-ji Temple and prayed for her recovery. After that, the girl healed quickly and Tokubei, full of joy, gave a party to celebrate.
But in the night of the party, O-Sode fell ill, and the next day doctor said that she was dying… The family, saddened, gathered near her bed but she told them:
“It is the time to tell you a great secret. I prayed to Fudo-sama to allow me to die instead of Tsuyu, and my wish was granted. But a have a request, I promised to Fudo-sama that I will plant a sakura in the Saiho-ji Temple garden, to thank him. But I would be unable to fulfill my promise so I beg you to fulfill my vow.“
After the nurse die, Tokubei planted the most expensive sakura in the garden of the temple.
The tree grew and blossomed the next year, exactly one year after O-Sode died.
And it continued to blossom every year, on the sixteen day of the second month, with flowers colored white and pink, like the nipple of a woman’s breast. The people called it Ubazakura, meaning the Sakura of the Nurse.
Bibliography: KWAIDAN: Stories and Studies of Strange Things By Lafcadio Hearn
3. Hanasaka Jiisan (Grandfather Cherry Blossom)
Long time ago, in a village from Japan, there was an old man and his wife. They had a dog they loved very much, named Shiro. One day, the dog started barking and digging in the garden. Then, the old man stated digging on that place and discovered a treasure, and old pot filled with gold coins.
Hearing about the treasure, their neighbors, two mean and greedy people, asked the old man to borrow the dog.
They took Shiro in their garden and threatened him to find gold. The dog dug, but all he could find were some bones. Angry, the mean neighbor hit Shiro and killed him.
The old man buried the dog and planted a tree on the grave. The tree grew fast, and in one night, the old man dreamed Shirowho told him to cut down the tree and to make an usu) from it.
The old man did exactly that and, when they started to use it, the rice from it turned into gold.
Of course, the greedy neighbor came to borrow the usu, the rice from it turned into garbage. Angry, the neighbor smashed the usu and burned it.
The next night, the old man dreamed Shiro again, who told him to take the ashes and to scatter them on a sakura. The old man did that, and the sakura bloomed, although it was winter.
A Daimyo living in a castle nearby, hearing about the sakura blooming in winter, called the old man and told him that his own sakura died and because of this he was very sad. The old man scattered some ashes on the dead tree and the tree started to blossom. The Daimyo thanked to the old man and rewarded him.
Well, hearing about this, the greedy neighbor tried to do the same, went to the Daimyo and threw some ashes over another sakura. But the ashes were blew by the wind over the Daimyo who, angered, threw him in jail.
În Japonia, sakura va începe să înflorească curând… dar zăpada care a căzut aici zilele trecute mi-a adus aminte de trei vechi poveşti japoneze despre sakura care înfloresc miraculos în plină iarnă.
1. Jiu-Roku-Zakura (The sakura of the sixteenth day)
În districtul Wakegori din provincia Iyo, trăia un samurai care avea în grădină un sakura. Copacul era atât de bătrân încât părinţii, bunicii şi chiar şi străbunicii samuraiului s-au bucurat de florile frumoase şi au meditat la umbra lui.
Samuraiul, ajuns acum şi el la bătrâneţe, iubea copacul atât de mult încât pentru el era cel mai preţios lucru de pe pământ. Dar într-o zi copacul a început să se veştejească şi după un timp s-a uscat.
După moartea copacului, samuraiul a fost foarte trist. Văzându-l atât de deprimat, vecinii i-au plantat în grădină un sakura tânăr şi frumos, sperând să-l înveselească.
El le-a mulţumit şi ca să nu pară nerecunoscător, s-a prefăcut că se bucură. Dar inima lui era plină de durere, pentru că nimic nu putea să-l consoleze după moartea copacului pe care-l iubise atât de mult.
În ziua a şaisprezecea a primei luni a anului, după calendarul lunar, era încă iarnă, iar în grădină mai erau încă urme de zăpadă. Bătrânul s-a dus lângă sakura, a făcut o plecăciune în faţa copacului şi i-a spus:
“Te implor să mai înfloreşti încă o dată, pentru că am să mor eu în locul tău!” Apoi a aşezat sub copac o pânză albă şi şi-a făcut seppuku. Sufletul lui a intrat în copac şi după o oră, copacul a înflorit.
De atunci, în fiecare an, copacul continuă să înflorească în cea de-a şaisprezecea zi a primei luni, după calendarul lunar, în fiecare an, în plină iarnă…
Bibliografie: KWAIDAN: Stories and Studies of Strange Things By Lafcadio Hearn
2. Ubazakura (The sakura of the nurse)
Acum trei sute de ani, într-un sat din provincia Iyo, locuia un om respectat pe nume Tokubei. Tokubei era conducătorul satului şi cel mai bogat om din district, însă avea o mare durere, ajunsese la vârsta de patruzeci de ani fără a avea un copil. Cu sufletul plin de speranţă, s-a dus împreună cu soţia sa la templul Saiho-ji din Asamimura şi s-au rugat lui Fudo-Myo-O să-i ajute să aibă un copil.
Dorinţa le-a fost îndeplinită şi curând soţia a născut o fată pe care au botezat-o Tsuyu. Pentru că mama nu avea suficient lapte au angajat o doică, pe nume O-Sode.
Fata a crescut şi a devenit foarte frumoasă, dar la vârsta de cincisprezece ani s-a îmbolnăvit grav. Doctorii nu au reuşit să o ajute şi au spus că va muri. Doica, care o iubea ca pe fiica ei, s-a dus în fiecare zi, timp de douăzeci şi unu de zile, la templul Saiho-ji şi s-a rugat pentru însănătoşirea fetei. După douăzeci şi unu de zile de rugăciune fata s-a însănătoşit rapid, iar Tokubei, nespus de fericit, a dat o mare petrecere.
Însă în noaptea petrecerii O-Sode s-a îmbolnăvit brusc, iar doctorul chemat să o îngrijească a spus că va muri curând. Familia îndurerată s-a strâns la patul doicei să-şi ia rămas bun. Atunci doica le-a spus:
“Este timpul să vă spun un mare secret. M-am rugat lui Fudo-sama să-mi permită să mor eu în locul lui Tsuyu şi dorinţa mi-a fost îndeplinită. La revedere dragi prieteni şi să nu uitaţi că am murit fericită pentru Tsuyu. Am însă o mare rugăminte: i-am promis lui Fudo-sama că voi planta un sakura în grădina de la templul Saiho-ji, ca mulţumire pentru îndeplinirea dorinţei. Dar nu voi putea să sădesc singură copacul, deoarece sunt pe moarte. Aşa că vă rog pe dumneavoastră să-mi îndepliniţi promisiunea“.
După înmormântarea doicei, Tokubei a plantat cel mai scump şi mai frumos puiet de sakura în grădina de la templul Saiho-ji.
Copacul a crescut şi a înflorit anul următor, chiar în ziua când s-a împlinit un an de la moartea lui O-Sode.
Şi a continuat să înflorească în fiecare an, în cea de a şaisprezecea zi a celei de a doua luni, cu flori de culoare roz cu alb, ca sânul unei femei. Oamenii l-au numit Ubazakura, adică sakura doicei.
Bibliografie: KWAIDAN: Stories and Studies of Strange Things By Lafcadio Hearn
3. Hanasaka Jiisan (Grandfather cherry blossom)
Cu mult timp în urmă, într-un sat din Japonia, trăiau doi bătrâni împreună cu câinele lor pe nume Shiro, pe care îl iubeau foarte mult. Într-una din zile, căţelul s-a dus în grădină, a început să latre şi să sape o gaură. Bătrânul a săpat în acel loc şi mare i-a fost mirarea când a văzut că descoperise o comoară, un vas cu monezi de aur.
Auzind despre comoară, vecinii bâtrănilor, doi oameni răi şi avari, le-au cerut batrânilor să le împrumute căţelul. L-au dus pe Shiro în grădină şi l-au ameninţat cu bătaia dacă nu găseşte aur. Câinele a săpat, dar în acel loc nu au găsit decât nişte oase. Furios, vecinul l-a lovit pe Shiro şi l-a omorât.
Cei doi bătrâni au îngropat căţelul şi au plantat un copac pe mormântul lui. Bătrânii au udat şi îngrijit copacul, iar acesta a crescut repede. Într-o noapte, bătrânul l-a visat pe Shiro care i-a spus să taie copacul şi să cioplească din el un usu. Bătrănii i-au îndeplinit dorinţa, iar când au încercat să folosească usu, orezul din el s-a transformat în aur.
Vecinul cel avar le-a cerut să-i împrumute usu, însă orezul s-a transformat în gunoi. De supărare, vecinul a spart usu şi i-a dat foc.
În noaptea următoare bătrânul l-a visat din nou pe Shiro, care i-a spus să ia cenuşa şi să o presare pe un sakura. După ce bătrânul a aruncat cenuşa, sakura a înflorit, cu toate că era iarnă.
Un daimyo care locuia într-un castel din apropiere, auzind despre sakura care a înflorit în mijlocul iernii, l-a chemat pe bâtrân la el. Daimyo i-a spus că are în grădină un sakura care s-a uscat şi din cauza asta este foarte trist. Bătrânul a aruncat asupra copacului cenuşă şi copacul a înflorit, iar daimyo i-a mulţumit bătrânului şi l-a răsplătit cu multe daruri scumpe.
Vecinul cel avar s-a dus şi el la daimyo şi a aruncat cu cenuşă peste un sakura, dar cenuşa a fost dusă de vânt spre daimyo. Aceasta s-a supărat şi a ordonat să fie bătut şi trimis la închisoare.
